E dimineata. Ce frumos cinta pasarile afara si suspina acest sentiment de primavara. Atunci cind reinvie natura din somnul dulce de iarna si cind orice muzica pe fon pare a fi cea mai potrivita pentru dispozitia ta. Uneori, apare o depresie neprihanita, care incearca sa acopere zimbetul dezghetat.
Si cerul parca devine mai albastru, si oameii parca merg mai repede, si zurisele de pe strada iti sunt dedicate mai cu suflet…
cum oare sa calific aceste sentimente, care infloresc din adincul sufletului si isi intind miresama peste ziua si noapte, peste drumuri si sentimente…ce ne reda acest sentiment?
dorinta de a scinda sumbritatea si de a pacali soarele sa vina dupa tine…pe un lan incins cu flori plin de albinute si mireasma cunoscuta, iar in timp ce o simti inchizi ochii si nu eziti sa scoti sunete de placere…
Oare in fiecare primavara simtim acelasi lucru? Dorim aceleasi sau in fiecare an incercam sa facem ceva diferit? Oare numaram anii dupa cite primaveri au trecut?
Ma simt mai pozitiva si de parca sunt un copil caruia i-a fost intoarsa jucaria preferata…!!!
Posted on Ianuarie 17th, 2011 de tatianaiurco
Filed under: Days | No Comments »
presupun ca in aceasta minuta cineva se spala, isi piaptana cainele, se uita in oglinda, suiera, se tin de maina, mangaie un copil, moare, respira, citeste, explica, citeste ce scrie dragostea pe blogul altei femei, se bucura, comunica, calareste…
citi oameni si o infinitate de activitati, insa toate pot fi concomitente si diferite ca actiune…
ce-ar fi daca toti oamenii ar avea acelasi program in aceleasi minute si ar simti la fel? s-ar pierde taina umana? ar aparea o senzatie noua sau am trai fara senzatii….
ce ar fi daca am fi intr-atit de diferiti, incit sa nu percepem senzatiile altor oameni si acelorasi lucruri pe care le fac 
cine suntem noi? cine sunt ei? cine esti tu?cine sunt eu?
Posted on Noiembrie 11th, 2010 de tatianaiurco
Filed under: Opinie | 1 Comment »
Nisipul are o densitate foarte fina si spulberinda, insa a cit de finute n-ar fi particulele lui, daca cad in ochi - te deranjeaza, plingi, discomfort si dorinta de a scapa de el…
daca il spulberi in vint - el se asterne in coloana vintului si isi gaseste locul pe pamint…
daca il umezesti cu apa si posezi arta de a construi - atunci faci un castel doar pentru tine…
daca il iai in palma si trece apa peste el - se spala de parca n-a si fost…
daca stea sub soare - iti arde talpile, insa stii ca daca alergi mai repede ai parte de apa pentru a dilua durerea…
daca ai parte de nisip fin si-l treci printre degete, alunecind usor ca un fir de catifea pe o suprafata lucioasa, vezi cit de placut este sa admiri aceste particule libere de natura fiind, dar se gramadesc tot la “bolovanul” lor…
dar un singur lucru este cert, ca nisipul nu este dur si oameni din nisip nu sunt - pentru el este specific “darimarea” si imi permit sa-l compar cu o dezamagire in tot ce-i frumos, pur, gingas si potrivit pentru o plaja (suflet) si soare (inima).
Nisipul se spulbera, nu este vesnic. Construim noi plaje, apar noi maluri si cine stie …poate este vreo proprietate care poate intari acel om din nisip…
Posted on Noiembrie 2nd, 2010 de tatianaiurco
Filed under: Personals | 3 Comments »
exista ceva ce determina anumite lucruri de a fi realizate in timp scurt sau indelungat…un indiciu ce prezice calea actiunilor si consecintele lor,daca iti mai pasa sau nu…
persista in dorinta ta de a te exprima asupra anumitor lucruri, fie fata de constiinta sau fata de cei care te inconjoara, este asa un devotament in raport cu personalitatea ta, prin care se afirma pasiunea,dragostea, dorinta, linistea, rebeliunea …
uneori simti ca zbori pentr ca ai zis nu…alteori simti ca n-ai facut bine ca ai zis da sau nu, iar deseori nu stii care raspuns e mai pozitiv in consecinte…
e placut subconstientului cine ii spui fraza cu “nu…”, ca el exact o indeplineste invers, deci subconstientul este mai clarvazator ce ne trebuie si ce nu, de ce sa vorbim negativ, pozitivul ne induce in cunoastere de usi deschise, insa nu stii daca poti sa le inchizi dupa tine sau nu, e bine sau nu…sau mai lasi drum si cale intoarsa pentru alt raspuns sau atitudine.
aceasta este ambitia si vointa - incearca s-o dezvolti si sa subordonezi capriciile ei.
Posted on Octombrie 25th, 2010 de tatianaiurco
Filed under: Days | 1 Comment »
Odata ce ne nastem suntem bineveniti pe pamint, avem un destin si o stea in frunte cu care ne luminm calea si viata o facem mai luminoasa. Suntem noi insine, putem gindi, realiza, materializa, a ne spala si multe altele dar nu ne putem pivi in ochi decit in oglinda…
Ne putem privi pe maini, picioare par, chiar si a arunca priviri, dar ochii ne filtreaza existenta. Oare oamenii care ramin in viata ta observa magia ochilor au se incadreaza in acest joc al privirilor si iti ghicesc dorinta?
O privire, o atingere, un cuvint iti prescrie un gind, actiune, mod de a fi. Ne putem scimba fiind dictati de magia ochilor? putem prinde o alta cuvertua a corpului - de exemplu cu fiori…
De ce ochii ne predau starea noastra? Oare ochii ne predau starea noastra? DA!!
Lacrima este o emotie care vine prin ochi, si…se reflecta o stare sufleteasca de fericire sau tristete…
Ce ne spun ochii? Ne spun ceva? Putem citi? Doar printre gene?
Posted on Octombrie 6th, 2010 de tatianaiurco
Filed under: Opinie | 1 Comment »
